Cărțile lui 2022
Îmi face mare plăcere ca la finalul anului să arunc o privire peste cărțile citite în 2022, pentru mine e mai mult decât o retrospectivă seacă, e ca și cum aș extrage esențele tuturor poveștilor, le-aș amesteca și le-aș închide într-o sticluță de parfum pe care aș pune-o apoi la păstrare. În plus, mă ajută să mă mențin lucidă și să înțeleg dacă și cum a evoluat pasiunea mea în comparație cu decembrie trecut.
Am continuat jocul de-a literatura europeană și am pierdut o singură rundă, cea din Kosovo, dar mi-am îmbunătățit mult experiența față de ediția din 2021 pentru că nu mi-am mai impus luna în care să citesc o anumită țară. De altfel întreaga experiență beletristică a fost foarte relaxată - am citit ce, când și cât am vrut - chiar dacă asta a însemnat că am adunat mai puține titluri. Cum singura întrecere e între mine și eu, zic că nu prea pot să ies pierzătoare, important e să mă bucur de cursă. Și exact asta am făcut. 😊
A fost un an cu mai multe cărți foarte bune decât cele doar bune, dar și cu unele rateuri ușor penibile pentru biblioteca mea "arogantă", care crede că are doar gusturi fine (nu are). Pe lângă Europa am continuat să explorez și țări mai exotice, precum Kenya sau Cambodgia, mi-am hrănit pofta pentru literatura rusească și cea japoneză și am avut timp chiar să servesc o porție mică de Mircea Eliade. La anul, promit, o să golesc o oală întreagă de povești românești. Încerc treptat să mă desprind de ficțiune, să citesc și ceva cu adevărat util și să nu mă mai simt vinovată că mă relaxez fără rost, precum un adolescent curios fără direcție. Așa am avut surpriza plăcută să găsesc niște cărți cu povești reale scoase din istoria Belarusului sau din moștenirea culturală a poporului bulgar. Nu în ultimul rând, am descoperit 3 (trei!) scriitori imenși, de geniu, cu ei nu mi-am încheiat încă socotelile, o să îi includ din nou cât de curând pe listele viitoare de lecturi. Vi-i prezint așadar pe Hedayat, Aitmatov și Woolf, mai jos într-un top al celor mai bune cărți ale anului:
#1 Eșafodul, Cinghiz Aitmatov. Premiul întâi pentru romanul cel mai bine construit - original, elegant, puternic, captivant, revelator. Personajele sunt minunate, chiar dacă într-o agonie crescândă, de la frumoasa lupoaică până la naivul seminarist alungat, fiecare își găsește propriul eșafod în stepele nesfârșite ale Kârgâzstanului.
#2 Bufnița oarbă, Sadegh Hedayat. Cartea despre care nu se poate vorbi. O bijuterie orientală, o nebunie a autorului care în puține pagini reușește să răscolească sufletul din tine, să te încuie și apoi să pară că te descuie, ca la final să te întrebi amețit ce oare ai citit. Pentru mine, apogeul artistic atins de literatură.
#3 Podul cu trei arce, Ismail Kadare. Mai degrabă poem sau pictură, decât poveste. Cronica unui început nou de capitol în istoria albaneză (sau mai degrabă a unui final), cu legende și superstiții în care adevărul și mitul nu se mai pot distinge unul de celălalt.
#4 Doamna Dalloway, Virginia Woolf. Virginia m-a uimit prin inteligența ei ascuțită, printr-un stil cu totul diferit, curajos și cinic. Cartea e plină de introspecții și psihologie amatoare și tocmai prin asta m-a convins și, iată, mi-am găsit și o scriitoare preferată.
#5 Dervișul și moartea, Meša Selimović. Deja încep să zăresc un tipar, în top își fac loc mai ales personaje singuratice, în suferință, dar cumva este logic, doar astfel ajunge omul la cele mai profunde stări de meditație. Și prin asta l-am descris perfect pe introvertitul nostru derviș.
#6 Frontiera, Kapka Kassabova. O carte de non-ficțiune, dar scrisă foarte bine de o bulgăroaică plină de hotărâre, curiozitate și mai ales de dragoste pentru rădăcinile sale și ale poporului ei. Citiți-o dacă vreți să aflați detalii nebănuite despre vecinii noștri în special și balcani în general.
#7 Poartă-ți plugul peste oasele morților, Olga Tokarczuk. Aici avem o poveste cu valențe detectivistice, mult umor și limbaj bogat. Deși are o temă foarte la modă zilele astea, aceea a dragostei nemărginite pentru animale, reușește să trateze subiectul și serios și ironic și asta pentru că autoarea poloneză e doldora de talent.
#8 Întâi l-au omorât pe tata, Loung Ung. Aceasta a fost cartea pe care am devorat-o cel mai rapid, am pierdut câteva nopți pentru că nu puteam să o las din mână, în plus se și citește ușor. Drama cambodgiană de pe vremea lui Pol Pot este extrem de intensă, cu atât mai mult pentru că este povestită de o supraviețuitoare a acestui regim de teroare.
#9 Războiul nu are chip de femeie, Svetlana Aleksievici. Pot sa declar liniștită că acesta a fost anul scriitoarelor. Jumătate din top e format din ele, ceva neobișnuit pentru mine, dar o surpriză foarte plăcută. Aleksievici face parte din clubul select al nobelizatelor, premiată pentru temele dificile pe care le abordează în romanele ei, în cazul de față drama femeilor care au luptat pe frontul sovietic în cel de-al doilea război mondial.
#10 Un bob de grâu, Ngugi wa Thiong'o. Literatura africană era un tărâm necunoscut și bănuiala mea cum că ar avea o personalitate unică a fost confirmată. Am aflat multe detalii despre istoria relativ recentă a Kenyiei și mai ales despre cum se vede viața și universul egoist și ignorant al albilor din exterior.
***
E ușor să citești, greu e să și scrii. După atâtea cărți bune bifate, creativitatea mea continuă să stea la un nivel scăzut și îmi pare tot mai des că încercările mele de a nota impresiile despre lecturi cam încep să semene toate între ele. Oare asta e tot ce am avut de spus, oare în mine zace doar un cititor și nici urmă de scriitor? Îmi e teamă să nu ajung să urăsc acest blog, lipsit de imaginație și cuvinte meșteșugite. Pe de altă parte, 2022 a fost un an plin, cu evenimente frumoase pe plan personal și obositor și puțin dezamăgitor pe plan profesional, și cu toate astea tot am reușit să le fac loc și cărților. Nu sunt sigură cum am făcut asta, dar știu că mi-au adus multă bucurie și nu sunt pregătită încă să renunț la ele.
Principalul entuziasm e alimentat de colecționarea a cât mai multor țări, cu accent pe Europa, dar fără să neglijez nici celelalte continente. Așa că măcar până când o să îmi îndeplinesc provocarea aceasta, voi continua să mă dezamăgesc cu lipsa talentului personal, compensând din plin cu savurarea talentului din cărțile bune. Așadar, în spiritul sărbătorilor de final de an, am tras la sorți încă douăsprezece țări europene - fac un pariu că voi reuși să citesc din ele doar șapte:
Norvegia 👈 (bifată ulterior)
Italia 👈
România 👈
Estonia
Luxemburg
Ungaria 👈
Irlanda 👈
Serbia 👈 (bifată ulterior)
Croația
Muntenegru
Cipru 👈
San Marino
