Întâi l-au omorât pe tata - Loung Ung * * * *

 

"Pol Pot m-a transformat și pe mine într-o ființă care vrea să ucidă cu tot dinadinsul"

Unul dintre cele mai periculoase efecte ale nedreptăților chinuitoare este perpetuarea răului. Dezumanizarea victimelor le transformă mai apoi pe acestea în agresori care la rândul lor îi terorizează pe cei mai slabi. Supraviețuirea este de asemenea un act egoist și individual, de familie în cel mai bun caz, și nu e de mirare că o astfel de viață transformă profund o societate și îi curmă dezvoltarea. Desigur că există și excepții, sunt convinsă că oamenii se ajută reciproc chiar și în cele mai disperate momente, dar tind să cred că aceasta e mai degrabă excepția. Ultima carte cambodgiană citită încearcă să facă auzită o astfel de tragedie care a avut loc relativ recent în istorie. 

Că tot vorbeam de asta, Loung Ung este o supraviețuitoare prin excelență, o învingătoare, un copil cu o forță formidabilă care odată ajuns la maturitate profită de șansa de a își reface viața și își scrie propria poveste. Europenii învață în general puține lucruri despre istoria Asiei, până la urmă e firesc să fie așa, le avem pe ale noastre, cu mult mai relevante pentru noi. Pentru cei curioși însă, să știți că anii de după al doilea război mondial au fost un iad pentru Cambodgia. Fostă colonie franceză, și-a recăpătat independența cu sacrificii în anii '50, doar ca să intre imediat în alte războaie. După mulți ani de lupte interne, khmerii roșii au câștigat puterea în 1975, iar de atunci a început cel mai mare coșmar evocat în cartea de față. Deși se intitulau ca fiind comuniști, khmerii conduși de Pol Pot aveau propriile idei, cele mai absurde și distrugătoare pe care le-am auzit vreodată. Pe scurt, nu credeau în urbanizare ci doar în forța agrară, așa că în câteva ore au evacuat toate orașele țării, iar toți locuitorii - inclusiv copii - au fost trimiși în lagăre forțate de muncă, la țară. De parcă nu era de ajuns, toți cei care duseseră până atunci o viață privilegiată (oamenii cu studii, de exemplu) erau executați rapid. În plus, xenofobia era și ea promovată puternic, așa că toți cei cu origini chineze sau vietnameze erau persecutați.

"Fetele mă disprețuiesc și mă consideră inferioară pentru că am tenul mai deschis. Când merg alături de ele, urechile-mi vâjâie de cuvintele lor răutăcioase, iar scuipatul lor îmi arde pielea ca un acid. Aruncă în mine cu noroi, spunând că așa o să-mi mai înnegresc pielea albă și urâtă."

Loung Ung avea doar cinci ani când s-a dezlănțuit iadul, o familie numeroasă care locuia confortabil în Phnom Penh și pe deasupra trăsături fizice ușor chinezești. Ajunge într-o astfel de tabără de muncă unde este obligată să cultive pământul și să trăiască în condiții mai crunte decât cele din detenție și cel mai rău - înfometată dincolo de limită. De parcă suferințele acestea nu erau de ajuns, bătăile, tortura și crimele khmerilor îi înconjurau pe oameni precum un zid rece, imposibil de trecut.

"Foamea, foamea asta nu ne lasă deloc. Am mâncat tot ce era cât de cât comestibil, de la frunze puterede de pe jos la rădăcini pe care le scurmăm din pământ. Șobolani, țestoase, șerpi prinși în capcane, nimic nu se auncă și gătim și mâncăm tot: creierul, cozile, pieile și sângele. Când nu prindem niciun animal, bântuim câmpul după greieri, lăcuste, tot felul de gâze."

Tonul cărții este din cale afară de dramatic, exact opusul a ce povesteam despre O zi din viața lui Ivan Denisovici. Dar e de înțeles, povestea cambodgiană îmi pare mai tragică pentru că e vorba de un infern în care au fost trași inclusiv copiii. Spre final am ridicat puțin din sprânceană pentru că am simțit anumite exagerări și autoglorificări ale autoarei. Apoi am aflat că într-adevăr au existat critici care au susținut că Loung Ung și-a transformat memoriile nefericite într-o poveste de succes mediatic, cu adăugările și înfloriturile de rigoare. Dar oricare ar fi adevărul, asemenea orori provocate de oameni merită să fie cunoscute în lumea întreagă, iar o carte scrisă de cineva care a trăit experiența respectivă este cea mai bună soluție.