Cărțile Europei: Frontiera - Kapka Kassabova - * * * *
"Prin simplu fapt că există, frontiera e o invitație."
Promovată pe nedrept ca o carte de călătorie, Frontiera e de fapt o operă complexă a unei bulgăroaice înstrăinată fizic, dar iremediabil unită spiritual de pământurile natale. Balcanii au rămas un tărâm prea puțin cunoscut străinilor, poate indezirabil, poate prea sălbatic și aventuros, dar Kassabova reușește să le scoată la iveală strălucirea și forța dată de istoria și civilizația veche, iar apoi împachetează totul într-o mantie de mister. E o carte scrisă cu inima și mai puțin cu imaginația, în care ficțiunea banală e înlocuită de poveștile adevărate ale oamenilor vii și ale fantomelor.
Inițial ochii mi-au căzut pe fraza "O călătorie către capătul Europei" și m-am blocat, iar apoi am zâmbit ironic. Capătul Europei, așa percepeți voi, europenii, Bulgaria? Am văzut și eu la viața mea hărți și vorba aia, credeam că știu câte una-alta despre vecini, dar niciodată nu m-am gândit că linia de sud-est bulgărească este o poartă așa de importantă a Orientului. Că e o răscruce a religiilor, a ideologiilor politice, dar mai ales a destinelor. Autoarea pleacă în căutarea răspunsurilor unor întrebări din trecut și din prezent în Parcul Natural Strandja, în trecătorile din Munții Rodopi și în orașele în oglindă Svilengrad și Edirne. Bulgaria formează un triunghi al granițelor alături de Grecia și Turcia, iar poveștile țărilor se întrepătrund și pare că se repetă la nesfârșit. Prima dovadă a ignoranței mele este revelația pe care am simțit-o când am realizat că în timpul Războiului Rece Cortina de Fier cădea și prin Bulgaria. Capitaliștii de la sud au fost destinația mult dorită și imposibilă a multor oameni din țări comuniste. Se insistă pe poveștile tragice ale nemților "sandalagii" care veneau pe Riviera Roșie (stațiunile din jurul Burgasului) sub pretextul unui sejur pe litoral, dar cu scopul curajos de a trece frontiera interzisă, spre Turcia. Pe atunci circula vorba că în Strandja drumul spre libertate era mai accesibil decât cel barat sec de către Zidul Berlinului. Tinerii, căci în special ei își permiteau să viseze și să se revolte, de cele mai multe ori aflau pe propria piele că granița e nemiloasă și de netrecut.
În afară de dramele socialiste, aflăm și despre absurdele schimburi de populație care s-au făcut între cele trei țări în timpul Războaielor Balcanice. A doua dovadă a neștiinței mele: am trăit cu impresia că schimbul ăsta e un principiu bun, dar am aflat că e nespus de dureros pentru persoanele implicate care își părăsesc casele și rădăcinile pentru a merge într-un alt loc în care vor fi văzuți ca străini. E un mix cultural fantastic în partea asta de lume, pomaci musulmani în Bulgaria, creștini ortodocși în Turcia, vechi anatolieni în Grecia și așa cum se întâmplă de obicei în situații de acestea, tensiunile culturale nu slăbesc niciodată.
"De asta, când europenii încearcă să-mi ghicească naționalitatea și mă-ntreabă ce ești, grec, turc, bulgar, macedonean sau albanez, le zic da, așa e (...)"
Înapoi la probleme ale prezentului. Frontiera bulgară este un purgatoriu pentru imigranții din Siria și alte zone aflate în război (kurzii). Poveștile lor și lupta continuă de a ajunge într-o țară europeană sigură, care să îi accepte, sunt impresionant puse pe hârtie de autoare. Kassabova s-a insinuat printre cele mai autentice personaje ale frontierei, a stat de vorbă, a mâncat și a călătorit alături de acești oameni și astfel a aflat versiunea lor de adevăr. E imposibil să nu îți fie milă de ei și să simpatizezi cu cauza lor, chiar dacă rămâne totuși întrebarea: de ce toată lumea vrea doar în Germania și Anglia?
"Poate că există câte o Casablanca pentru fiecare moment din timp în care războiul îi exilează pe oameni din ei înșiși, catapultându-i în ținuturi de tranzit. Un loc în care găsești Barul lui Rick sau Cafeneaua lui Ali, un refugiu unde să poată veni oropsiții momentului aflați în căutarea unei căi de trecere. Sau doar să se așeze și să-și găsească alinarea în ceva ce nu se schimbă niciodată: Încă un ceai, Murat!"
Dar înaintea și în urma tuturor acestor nomazi și temerari rămân oamenii locului, bătrâni ai munților și ai pădurilor, nestinari care merg pe cărbuni încinși în fiecare an și așteaptă Bulgărele de Foc, vindecătoarele și centenarii care trăiesc până la adânci bătrâneți, superstițiile și credințele păgâne rămase poate de la tracii care au locuit Bulgaria. E multă magie în cartea asta, nenumărate legende antice și otomane și mai presus de orice o atracție irezisibilă și inexplicabilă față de originii, soră cu deochiul. E o carte puternică scrisă bine, modernă dar sinceră, care are toate motivele să existe și care m-a lăsat cu regretul ciudat că nu avem ceva asemănător scris și despre România.
"Odată ce ajungi în preajma unei frontiere, e imposibil să nu devii captivat, să nu-ți dorești să exorcizezi sau să transgresezi ceva. Prin simplu fapt că există, frontiera e o invitație. Haide, șoptește ea, pășește peste linia asta. Dacă îndrăznești."
