Cărțile Europei: Poartă-ți plugul peste oasele morților - Olga Tokarczuk * * * *

 

"Orice lucru în care crezi devine o imagine a adevărului."

Polonia se poate mândri cu o literatură nu doar bogată, ci și foarte calitativă. Au mai mulți laureați ai premiului Nobel, temele abordate în povești sunt captivante și în general stilul lor este foarte plăcut. Nu sunt eu vreo expertă, însă din investigațiile mele, din experiența personală cu mai multe romane ale lui Sienkiewicz și nu în ultimul rând, după ce am terminat de citit cartea de luna aceasta dedicată Poloniei, pot să declar fără ezitare că sunt încântată de realizările lor în acest domeniu. Olga Tokarczuk era pentru mine o necunoscută, dar iată că mi s-a dezvăluit ca fiind o autoare foarte inteligentă pe care am citit-o cu niște sentimente apropiate de cele generate de Femeia de hârtie. Știu, sunt nepoliticos de subiectivă, dar am ajuns să înțeleg când un scriitor are materie cenușie peste medie. 

Și aici avem o bătrână ieșită din tipare, aș zice chiar excentrică, și fragmente de viață ce curg firesc, iar prin fața noastră, mereu în centrul atenției, defilează pădurea deasă și animalele ce viețuiesc în ea. E o carte ce cred că le merge la inimă iubitorilor de natură și în special vegetarienilor care condamnă uciderea animalelor. Parcă tot pentru ei sunt strecurate și câteva rețete neobișnuite cum ar fi țelina la cuptor stropită cu ulei de măsline sau supa de muștar cu crutoane. Cătunul despre care e vorba are un ușor aer de basm, plasat între două tărâmuri (la granița dintre Cehia și Polonia), înconjurat de un codru sălbatic și locuit doar de câțiva oameni. Unul dintre ei e doamna Duszejko care are mai multe pasinuni. Astrologia, în special calcularea astrogramei (care am aflat că este termenul elevat pentru horoscop), acordarea de nume semnificative oamenilor din viața ei deoarece se știe că numele de botez e impersonal și mincinos - mulțumită ei personajele noastre se numesc Veste Bună, Sperietoare, Visătorul, Mațe sau Palton Negru - însă cea mai mare preocupare a sa este protejarea animalelor sălbatice de vânători și braconieri. O provocare care o consumă și o îndurerează profund, care o transformă într-o bătrână neputincioasă, nebună și furioasă.

"Furia face ca rațiunea să devină mai limpede și mai pătrunzătoare, iar atunci vezi mai multe. Domină asupra celorlate emoții și pune stăpânire pe corp. Nu există nicio îndoială că din Furie se trage înțelepciunea, pentru că numai Furia este în stare să depășească toate granițele."

Ca în orice roman modern respectabil, mai multe stiluri sunt împletite, așa că avem parte de o enigmă detectivistică, presărată cu umor și teorii filosofice. Tokarczuk scrie așa de bine încât am citit cu poftă chiar și porțiunile care erau destul de repetitive sau fără un subiect captivant. În plus, naratoarea noastră are mai mereu câte o teorie inedită, e originală și nonconformistă și folosește un limbaj bogat și elegant. Finalul face însă toți banii, foarte mult mă bucur când dau peste o carte care păstrează ce e mai bun la sfârșit. De obicei atunci când autorul are puține de spus și poate doar o brumă de talent, încearcă să lungească pe toate paginile câteva idei mai deosebite, iar pentru final, chiar dacă încearcă să îl facă spectaculos, nu mai știe cu ce să te surprindă. Ei bine, aici nu e deloc așa.

"Sunt de părere că psihicul uman a apărut cu scopul de a ne feri de adevăr. Nu ne îngăduie să observăm mecanismul. Psihicul este sistemul nostru imunitar - are grijă să nu înțelegem niciodată lumea înconjurătoare. Funcția lui este de a filtra informațiile, chiar dacă posibilitățile de înțelegere ale creierului nostru sunt uriașe. Pentru că erudiția este o povară imposibilă. Pentru că fiecare particulă a lumii, indiferent cât de mică, e alcătuită din suferință."

Acum câteva săptămâni eram suprasaturată de cărți despre războaie, catastrofe umanitare și abisuri personale (încă sunt) și îmi era teamă că nu găsesc nimic de calitate care să nu fie din registrul ăsta, ci din unul mai vesel și mai primăvăratic. Înțelegeți de ce răsuflu ușurată că am dat peste cartea asta. Bis! Bis!