Cărțile lui 2020
În copilărie și adolescență obișnuiam să citesc mult - literatura clasică de prin bibliotecă - cu scopul superficial de a mă relaxa. Cartea era ca un fel de joacă, o modalitate ușoară de a mă simți bine și de a mă distra. Toate miile de pagini citite nu mă făceau mai deșteaptă sau mai înțeleaptă, tot ce reușeau era să mă determine să fiu și mai curioasă și să îmi doresc tot mai mult. Apoi au urmat mulți ani în care am luat distanță și m-am lepădat de ele aproape complet. Viața parcă nu mai voia să le facă și lor un loc, iar eu mă gândeam că timpul meu e prea prețios ca să îl cheltui pe cărți. Auzeam pe ici, pe colo întrebarea de aur "Care e ultima carte pe care ai citit-o?" sau alte variațiuni ale ei și nu puteam decât să mă gândesc că în era în care trăim cititul clasic este supraevaluat. Cu toții avem acces la informații de toate soiurile de pe internet (unele dintre ele chiar bune) și cunoașterea pe care o obțineai în trecut doar din paginile unei cărți este acum la un click distanță, ba chiar însutit, înmiit mai multă și mai diversă. De ce să mai citim atunci? Pare că lectura a devenit o noțiune fără fond, golită de scopul ei de bază. Și fix când am ajuns la concluziile astea, m-am reapucat de citit. Și mi-am amintit. Mi-am amintit ce înseamnă să fii animat de pofta literară, să îți pui din nou întrebări existențiale și să îți faci deja planuri pentru următoarea carte când tu de fapt abia ai început-o pe cea din mână. Ah, și ce bine e!
Nu am o colecție impresionantă de titluri în 2020, ba aș spune chiar că am avut un ritm foarte lent care însă și-a luat avânt spre finalul anului. Am încercat totuși să trec la un alt nivel față de perioada copilăriei și să îmi organizez mai inteligent lecturile. În primul rând, am stabilit care îmi sunt interesele actuale și am căutat literatură, istorie sau biografii care să se încadreze pe subiect. În al doilea rând, mi-am propus să cumpăr și autori români care să se potrivească cât de cât criteriilor mele de selecție. Iar o altă cerință a fost pe cât posibil să aleg cărți în care scriitorul povestește despre pământuri și experiențe natale și nu despre nu știu ce închipuiri sau peregrinări imaginare sau nu. Cu două mici excepții, anul acesta a fost Anul Oriental pentru mine, am fost atrasă de acea parte de lume și tare bine mi-a părut că am făcut asta! Premiul pentru cea mai bună carte a anului se duce tocmai în zona aia, către Maestrul de ceai.
