Cine l-a ucis pe Palomino Molero? - Mario Vargas Llosa * * *

Literatura latino-americană se află pe culmile popularității, grație unei "armate" de scriitori prolifici, cu personalitate, care au început să scoată capul în lume în a doua jumătate a secolului trecut. Dar pe lângă vânzările colosale, o parte dintre aceștia au primit și recunoașterea supremă, Nobelul, iar Mario Vargas Llosa e unul dintre aceste exemple. Cum nu mai citisem nimic scris de el și neștiind ce să aleg, mi-am încercat norocul cu o carte ușurică, polițistă. S-a dovedit a fi extrem de distractivă și captivantă.

Eu și poveștile detectivistice suntem prieteni vechi, dar cu toate astea Cine l-a ucis pe Palomino Molero mi s-a părut că a reușit cu brio să iasă din stereotipurile de gen și să aducă o perspectivă proaspătă. Doi polițiști, jandarmul Lituma și locotenetul Silva, dintr-un orășel modest din nordul Perului, încearcă să-i dea de cap unei crime oribile care îi consternează pe locuitorii de rând. Cu atât mai mult cu cât se intuiește că ar fi implicate niște capete înalte din Aviație.

" - Dacă nu-i descoperiți pe asasini, toată lumea o să creadă c-ați primit peșcheș de la bibanii ăi grași - își luă la revedere subofițerul cel imberb."

Nota personală este însă umorul natural, grosolan în cea mai mare parte, dar care le vine mănușă personajelor. În plus, limbajul este atât de bogat și inedit, încât de multe ori am simțit nevoia unui DEX lângă mine. Nici vorbă de cuvinte sau expresii banale, cred că a fost o adevărată provocare să traduci cartea asta din spaniolă. În plus, satele, orășelele, oceanul tulbure, plin de petrol, căldura dogoritoare sunt descrise fermecător și mi s-a părut o carte grozavă în care să faci cunoștință cu cultura și societatea peruviană. În anii 50', când e plasată acțiunea, țara era destul de segregată financiar și rasial. Acei cholo - metișii - deși majoritari, erau văzuți inferiori în ierarhia socială, iar cartea fără să își propună să ne dea lecții civice, îi ridiculizează cu umor pe discriminatori. Finalul este surprinzător, așa cum îi șade bine unei povești cu mistere și suspans și ne face o promisiune de aventuri viitoare Așa că mi-am cumpărat și continuarea (fără legătură cu acest caz polițienesc), Lituma în Anzi, pe care abia aștept să o încep.

"Jur-împrejur vezi mărăcinișuri uscate, pădurici de roșcovi și câte un eucalipt prizărit (...). Copacii s-au cocârjat, s-au răsfirat și s-au închircit ca să absoarbă puțina umezeală din atmosferă (...). La umbra binefăcătoare a coroanelor spasmodice stau mai tot timpul niște turme de capre ogârjite (...)."