Cărțile Europei: Ali și Nino - Kurban Said * * *
"Cine se gândește la ziua de mâine niciodată nu va fi curajos."
Unele cărți se găsesc foarte greu, fie pentru că nu au mai fost republicate de zeci de ani, fie pentru că s-au vândut foarte bine când au ieșit pe piață și apoi s-a pierdut subit interesul pentru retipărire. Eu am experimentat ambele cazuri, așa că mi-am făcut curaj să cumpăr pentru prima dată de la un anticariat online. Ediția de Ali și Nino pe care o am în mână nu-i veche, de prin 2013, dar era epuizată prin absolut toate librăriile la care am eu acces, așa că m-am ales cu niște povești orientale la mâna a doua pentru doar 2,99 lei.
Azerbaidjan a fost o altă nucă tare în încercarea mea de a "rezolva" toată literatura europeană. Nu e mai nimic tradus în limba română, ce spun eu, nici în engleză nu prea sunt, așa că m-am agățat cu dinții de titlul ăsta, chiar daca autorul, Kurban Said, nu e chiar azer, dar s-a născut în Imperiul Țarist din care făcea parte pe atunci și Azerbaidjan și cel mai important, a crescut la Baku. Acum o sută de ani acolo era o lume fermecătoare, plină de tradiții și neamuri nobile de vechi războinici, mândră și elegantă, însă o lume care mai presus de orice nu se putea decide care să îi fie viitorul: european sau asiatic.
Pentru a nu știu câta oară de când am început să mă dau drept critic literar, spun că personajele nu mi s-au părut remarcabile, sunt slăbuț conturate și nu m-au convins, așa că puțin mi-a păsat de ce li se întâmpla pe parcursul cărții, iar finalul este cât se poate de previzibil și plictisitor. Noroc că în rest compensează din plin, universul caucazian m-a captivat total, obiceiurile și legendele, dar mai ales împletitura dintre azeri, iranieni, ruși, armeni și gruzini. E destul de ușor să te prinzi din titlu cam despre ce e vorba, Ali e un tânăr musulman care și-o ia de nevastă pe creștina Nino. El venerează simplitatea și claritatea islamului, muharremul și libertatea pe care doar pustietatea stepei i-o poate da, în timp ce Nino e atrasă de operă, picnicuri în pădure și progresismul occindental. Cumva ei doi reușesc să se înțeleagă și să se accepte reciproc, cu toate diferențele antitetice dintre ei, iar Ali e capabil să își respecte soția după standarde europene și în același timp să asculte senin sfaturi parentale de genul acesta:
"Femeile sunt asemenea unor copii, numai că mai viclene și mai rele. Este foarte important să ții minte asta. Să-i faci multe cadouri, dar, dacă te va sfătui cumva, neapărat să faci pe dos."
Granița culturală, nu cea oficială, dintre Europa și Asia taie mai multe locuri, și asta fără să vorbim de porțiunea nordică. Linia asta discontinuă trece prin Istanbul, munții Caucaz, desparte creștinii de musulmani și nu în ultimul rând împarte Baku în două. Istoria lor e fascinantă și din carte afli o mulțime de detalii nu doar despre oraș, ci și despre disputata Șușa din Karabah, Tiflis (Tbilisi), palatele și parfumul trandafirilor din Iran și despre provincia muntoasă Daghestan. Povestea e plasată în jurul primul război mondial, pe vremea când Azerbaidjan era cucerită și pierdută de rușii țariști, turci, englezi și bolșevici, probabil că multe din câte se întâmplau pe atunci au ecouri și în prezent și explică politica și conflictele de azi. E o carte excelentă pentru amatorii de autentic oriental și în general pentru cine vrea să descopere și alte culturi, nu doar prea cunoscutele agonii și extaze comerciale de pe bătrânul continent.
"O parte era orașul exterior, aflat dincolo de vechiul zid al fortăreței. Străzile din acel oraș erau largi, casele, înalte, iar oamenii - lacomi și neastâmpărați. Lucrul cel mai important din viața acelui oraș era petrolul, scos din stepa noastră. Chiar el aducea venitul principal. În orașul exterior se aflau teatre, școli, spitale, biblioteci, polițiști, femei frumoase cu umeri dezgoliți. Dacă cineva trăgea acolo cu pistolul, o făcea numai pentru bani. Granița dintre Europa și Asia trecea tot prin orașul exterior. (...) Iar de partea asta a zidurilor fortăreței străzile erau înguste și strâmbe, ca un pumnal oriental. Dacă acolo, dincolo de zidul fortăreței, cerul era împus de vârfurile dispozitivelor petroliere ale lui Nobel, aici norii pufoși erau străpunși de minaretele moscheilor."
