O istorie a Orientului Mijlociu - Peter Mansfield * * * *

  

M-am luptat cu cartea asta mai mult de jumătate de an, nu am reușit să citesc cu o frecvență constantă, ba chiar am abandonat-o complet pe timpul verii. Însă în ciuda celor 500 de pagini înțesate de informații istorice și geopolitice, mă bucur că am ales și o astfel de lectură pentru că am aflat o mulțime de lucruri și mi-am potolit curiozitatea legată de situația tensionată din est. Mint, nu prea mi-am potolit-o, acum m-am întărâtat și mai mult să citesc povești orientale, dar cu accent pe povești. Adică beletristică.

După o scurtă prezentare a istoriei antice (nu e o carte despre faraoni!) afli pe scurt despre Mahomed care prin 650 a unificat triburile arabe și a stabilit baza califatelor, totul se pare cu ajutorul noii religii propovăduite care s-a potrivit ca o mănușă în vremurile și locurile acelea. Efectul? În câteva zeci de ani arabii au cucerit Levantul, Mesopotamia, nordul Africii și au trecut în Spania. În următoarele secole au fost mari, și nu doar din punct de vedere militar, ci si cultural și științific (se spune ca arabii au fost absolut șocați în timpul Cruciadelor când au văzut cât de puține cunoștințe medicale aveau europenii). Se trece rapid prin perioada de glorie a otomanilor, iar apoi, începând cu 1800, se descrie în amănunt fiecare eveniment notabil din regiune. Mi s-a părut o carte bună, scriitura e coerentă, ușor de urmărit, iar analizele și concluziile sunt cât de obiective pot fi ținând cont că totuși autorul este un jurnalist englez (școlit însă la Beirut și corespondent la Cairo pentru o mare bucată de timp). 

Istoria insistă pe Egipt, Liban, Siria, dar intră destul de bine și prin toată Peninsula Arabă, Irak, Iran, Israel, Palestina. Povestea se oprește in 2013, însă există o postfață scrisă în 2015 care aduce unele completări. Ce am aflat? Că actorul principal în Orientul Mijlociu a fost și este religia, că după 1950 a intrat în joc și petrolul, că deși arabii au cucerit cam tot ce puteau ei, neamurile sunt în continuare diverse, dar mai ales divizate, că nici între ei nu se înțeleg. Pe lângă disputele veșnice arabi-perși și palestinieni (islamici) - evrei, se urăsc și se omoară și pe motive sectare (suniții și șiiți sunt la cuțite de secole). Drama palestinienilor evacuați din propria țară, războaiele nesfârșite cu Israelul, împreună cu toate celelalte probleme (și avantaje coloniale desigur) au fost pasate după al doilea război mondial de la Marea Britanie la SUA și totul a culminat cu războiul din Irak. 

Eram foarte curioasă ce înseamnă războiul ăsta nesfârșit din Siria care e așa de aproape de noi. În 2011 în tot Orientul Mijlociu s-au declanșat revolte populare masive, cu numele de scenă Primăvara Arabă, provocate de corupția și autocrația care domneau mai peste tot în lumea arabă. În unele țări regimul a fost răsturnat, în altele revoltele au fost înăbușite, iar în Siria revoluția s-a transformat într-un război civil extrem de complicat. Cam în perioada asta și-a făcut apariția si Statul Islamic, o grupare jihadistă care susține recrearea califatului mahomedan și care prin violență extremă dorește să reimpună învățăturile și stilul de viață ale Profetului. ISIS asta face parte din combatanții din Siria care încă se luptă să dea jos conducerea. În timp ce oamenii ăștia se măcelăresc acolo, vestul reacționează anemic, interesele (din nou!) sunt diferite - de ex Turcia vrea înlăturarea președintelui sirian, Rusia îl susține - , cert e că orientul stă pe un butoi de pulbere care din când în când explodează și pare să fie zona unde se scriu istorii și se retrasează granițe cel mai des.

M-am lungit cam mult și nu am de gând să fac un conspect al cărții, vreau doar să notez câteva idei de bază pentru că e clar că voi uita curând multitudinea de informații citite. Dar chiar și așa, imaginea de ansamblu a regiunii este foarte clară acum și asta nu se va schimba, așadar recomand această istorie oricui este interesat de geopolitică și de lumea asta mare și neliniștită.