Drumul spre casă - Yaa Gyasi * * *

 

"Mă scuzi, domnu'. Vrei să vezi castelu' de scalvi?"

Dacă vrei să înțelegi fenomenul sclaviei afro-americane, te duci în Cape Coast, Ghana, și acolo vizitezi castelul în care erau întemnițați negrii înainte să fie transportați peste ocean, tocmai până în America. Coasta de Aur a fost una din porțile importante pentru acest comerț teribil, dar poate nu toată lumea știe cine erau actorii economici în astfel de tranzacții. Sigur, britanicii, omul alb general vorbind, erau inițiatorii și beneficiarii principali, însă nu erau singurii. De fapt mare parte dintre sclavii capturați veneau din războaiele inter-tribale din Africa. Odată ce o căpetenie câștiga o luptă cu un sat vecin, îi lua prizonieri pe vecini și îi vindea britanicilor pentru niște saci de mâncare. Export-import.

Yaa Gyasi a scris cartea asta când era foarte tânără și totuși a reușit să lege coerent o saga jonglând abil în timp pe parcursul a 200 de ani și în spațiu între continentul african și cel american. Ideea ei a fost să urmărească firul genealogic a două surori cu destine diferite, una dintre ele răpită și trimisă în sudul Americii sclavagiste și cealaltă rămasă în Africa. În final, urmașii acestora se întâlnesc întâmplător și simt pe loc o conexiune, alimentată în aceeași măsură de diferențele și de asemănările dintre ei. Încă un plus pentru autoare fiindcă a încercat să rămână cu picioarele pe pământ și s-a ținut departe de discursuri anti-rasiste înflăcărate și ode nerealiste care nu servesc nimănui în final. Apropo de nuanțări și perspective, e un subiect de rumegat aici despre cum e în natura ființei vii ca cel mai puternic și mai hotărât să îl doboare pe cel mai slab. Poate că la bază e vorba de instinctul de supraviețuire, dar oamenii îl denaturează atunci când intervine lăcomia și setea de putere. 

"Dacă satul tău ar fi câștigat acel război, n-ai fi luat și tu trei dintre frații altcuiva?"

Mă interesează să aflu despre țări, culturi și mentalități diferite, e singurul motiv pentru care alerg printre romane scrise de autori din toate colțurile lumii. Dacă ar rămâne doar pasiunea mea pentru literatură, probabil aș alege mereu și mereu doar cărțile est-europene și orientale cu care rezonez cel mai mult, dar atunci cum aș mai știi ce e poporul fanti (cei ce trăiesc pe coasta Ghanei) sau poporul ashanti (cei din interiorul continentului), că mâncarea tradițională sunt ignamele și că vorbesc nenumărate dialecte, printre care limba twi. Acesta din urmă e un motiv pentru care limba engleză a prins așa de repede în colonii și chiar și în ziua de azi e limbă oficială. Pe la jumătatea secolului trecut când începuseră să apară școlile și în Ghana, se punea întrebarea de ce predarea nu se face în limba locală. Pentru că erau prea multe si copiii nu s-ar mai fi înțeles între ei! Așa că uite o altă morală: cu cât un tărâm e mai fărâmițat și triburile mai învrăjbite între ele, cu atât sunt mai ușor de cucerit de alții. O altă idee periculoasă denaturată de-a lungul istoriei de oameni...

"Kumasi se întindea în fața lor, la nesfârșit. Abena nu mai fusese niciodată într-un loc unde nu știa numele tuturor. Nu mai fusese niciodată într-o fermă pe care nu o putea măsura cu ochiul liber, atât de mic era peticul de pământ al fiecărei familii."

De ce sunt negrii din Statele Unite ceea ce sunt azi? Care sunt diferențele dintre Sudul marilor proprietari de pământuri și Nordul progresiștilor industriași? Cum și de ce s-au născut Harlemul, jazz-ul și gospel-ul, violența și problemele cu drogurile din cartierele de negri? Cred că răspunsul cel mai general și mai apropiat de realitate ar fi că prin comerțul forțat de sclavi s-a produs un dezechilibru cultural și niște oameni care nu aveau nicio legătură cu lumea albilor europeni (americani) au ajuns să trăiască printre ei și probabil e nevoie de încă niște sute de ani ca integrarea să fie de succes.