Cărțile Europei: S-a întâmplat la întâi septembrie - Pavol Rankov * * *
"Tovarăși, credeți în partid!"
Evenimentele din viața personală au devenit brusc mai importante decât orice, așa că cititului meu i s-a pus frână în ultima lună. Așa cum scriam la finalul lui decembrie, nu știam ce îmi va rezerva 2022 și cum se va transforma relația mea cu cărțile, dar acum am aflat că deși timpul și atenția mea sunt foarte variabile, apetitul rămâne mereu prezent, fie că pot să mi-l satisfac, fie că nu. Cu toate astea, am reușit să finalizez un almanah slovac care m-a cam plictisit, dar care mi-a îmbogățit cunoștințele de istorie și înțelegerea comunismului în Europa.
S-a întâmplat la întâi septembrie e o frescă a societății din Cehoslovacia anilor 38-68 ce servește drept fundal unor povești de viață care deși se vor spectaculoase, în realitate sunt neinteresante. Autorul a beneficiat de un potențial narativ enorm, deoarece a inclus în poveste agitația dinaintea războiului, dramele din timpul lui, entuziasmul cu care apoi a fost salutat comunismul și în final dezamăgirea iluziilor sfărâmate. Am mai aflat că Slovacia este atât de diversificată etnic, încât personajele principale sunt un ungur, un evreu și un ceh, iar statutul țării se schimbă de câteva ori pe parcursul a treizeci de ani. Așa se face că Gabriel devine Gábor, Péter devine Peter, iar Jan oscilează între Honza, Janos și Ian pe tot parcursul cărții. Pe cei trei îi leagă însă o prietenie ce durează o viață, în ciuda destinelor și deciziilor diferite sau a eternei competiții pe care o organizează la fiecare întâi septembrie.
Cartea poate să fie captivantă (cel puțin în prima jumătate), ritmul e alert pentru că fiecare capitol descrie întâmplările esențiale dintr-un an, iar conținutul istoric și social e consistent și destul de profesionist prezentat. La partea artistică și literară Rankov nu stă așa de bine, la fel ca alții ca el cade în plasa dialogului atotprezent și a clișeelor previzibile. Dar nu pot să mă plâng dacă mă gândesc că Slovacia credeam că va fi o țară pentru care nu o să găsesc niciun roman tradus în română, așa că așteptările mele erau oricum mici. Revenind la subiect, sunt interesante perspectivele din care asistăm la determinarea ungurilor de a a-și revendica teritoriile slovace, la fraternizarea cu naziștii a unor personaje, la imaginea mincinoasă de eroi salvatori a rușilor, la înființarea noului stat Israel, dar mai ales la euforia comunismului est-european care de-a lungul deceniilor se transformă într-un coșmar care distruge viețile tuturor.
La finalul fiecărui articol despre literatură am dovada clară a cât de mult mi-a plăcut (sau nu) cartea respectivă. Dacă uneori pe parcurs sunt confuză - fie critic prea mult, fie mă entuziasmez nejustificat - acum pot să spun fără echivoc că S-a întâmplat la întâi septembrie nu prea a fost genul meu și, spus doar între noi, mă bucur tare că am terminat cu ea. Mai mult noroc data viitoare?
"Parșivenie bărbătească și deformarea adevărului. Din această pricină, politica nu m-a interesat niciodată. Doar în timpul războiului a fost altfel. Hotarele dintre bine și rău erau clare și nu puteau fi puse la îndoială. Pe vremea de atunci faptele aveau un sens."
