Persepolis - Marjane Satrapi * * * *

 

Persepolis e prezentat oficial ca fiind un roman grafic, o titulatura complet noua pentru mine. Se pare totusi ca termenul e destul de controversat, iar in cazul de fata autoarea nu il agreeaza, incadrandu-si propria creatie la benzi desenate. Desigur, sunt diferente majore intre Persepolis si povestile cu Donald si Mickey pe care le citeam la zece ani. Impresia este ca Satrapi chiar a scris un adevarat roman (in doua volume), iar in completarea cuvintelor a adus imaginile.

Subiectul cartii este insa ceea ce m-a interesat de la inceput: viata in Iran in timpul si dupa Revolutia Islamica. Cine vrea sa inteleaga cate ceva despre ce se intampla in Orientul Mijlociu, se poate lovi de problema perspectivei. Multe lucrari pe subiectul acesta (fictiune sau istorie) sunt scrise de autori non-orientali, iar eu voiam o parere din interior. Persepolis e undeva la mijloc: nu e chiar un roman (are benzi desenate), dar se apropie prin complexitate, nu e chiar fictiune (e autobiografia lui Satrapi), dar are destule elemente artistice si poate cel mai interesant: nu sustine ideologia fundamentalista musulmana (aici lucrurile sunt foarte transante), dar critica si implicarile occidentale pline de interese in problemele interne iraniene.

Primul volum cuprinde descrierea unei revolutii care izbucneste din dorinta de libertate si care odata cu victoria aduce de fapt mai mult absurd si cenzura. De parca nu era de ajuns, imediat dupa 1980 incepe un razboi devastator Iran-Irak care avea sa dureze 8 ani. Evenimentele sunt vazute prin ochii unei fetite (autoarea) care are totusi norocul sa se fi nascut intr-o familie moderna si cu posibilitati financiare. Starea sociala si mai ales educatia si principiile puternice o forteaza totusi sa paraseasca tara in adolescenta, de teama pedepselor aplicate de noul guvern islamic.

In a doua parte, fetita devenit adult tanar se intoarce din Europa invinsa de stilul de viata occidental. In Iran este pace, dar pagubele morale si fizice sunt imense, iar regimul religios este la fel de represiv.

Dupa mine, Persepolis poate sa fie incadrat ca literatura, desi de multe ori mi-a dat impresia ca ma uit la un film: exista acea manipulare a privitorului prin imagini si expresivitatea personajelor, iar metaforele sunt explicate mai mult vizual si mai putin prin cuvinte.


Mai 2020